| Eco si silvoturism |
 In ultimul timp, ecoturismul se manifesta ca o noua stiinta menita sa arate noile coordonate de dezvoltare a industriei turistice. La începuturile sale, aceasta noua forma de turism s-a aplicat numai turismului din zonele naturale protejate, însa, în timp, aria sa de actiune s-a extins si asupra altor forme de turism existente. Prin caracteristicile proprii si programate, turismul se evidentiaza în toate tarile ca o activitate ce înregistreaza o mare eficienta economica în comparatie cu celelalte sectoare ale economiei nationale. In decursul ultimelor secole, turismul si activitatile turistice au avut un mers ascendent, iar formele de turism s-au înmultit, acest lucru ducând la o valorificare mai buna a resurselor turistice. Activitatea turistica s-a dezvoltat într-un climat de concurenta ce creste din ce în ce mai mult între diverse destinatii. Prin dezvoltarea economica a societatii umane s-au accentuat si problemele de poluare a mediului, în contemporaneitate dezbatându-se din ce în ce mai mult aceste probleme de poluare (protectia mediului, apararea, conservarea si ameliorarea mediului). Se stie ca între turism si mediul înconjurator exista o relatie strânsa, (elementele naturale ale mediului : apa, aer, sol, flora, fauna, reprezinta resursele de baza ale turismului), iar turismul are legatura cu mediul înconjurator (ecologic), acesta modificându-i elementele componente. Dezvoltarea turismului presupune deci, acordarea unei atentii deosebite mediului si calitatii acestuia, prin masuri de conservare si dezvoltare a calitatii sale în zonele în care se desfasoara activitatile turistice pentru a se putea controla consecintele activitatii acestora. Pentru aceasta se are în vedere utilizarea rationala a resurselor turistice. Pe lânga aceasta, având în vedere implicatiile importante pe care le exercita procesul de dezvoltare socio-economica si progresul tehnic asupra mediului, masurile adoptate pentru protejarea acestuia tind sa devina din ce în ce mai complexe. Ideea de ocrotire a naturii s-a nascut în Statele Unite ale Americii, unde în 1872 a fost promulgata prima lege din lume ce punea un teritoriu federal sub ocrotire, pentru a se putea pastra cât mai nealterat de agresiunea continua a civilizatiei, fiind astfel creat Parcul National Yellowstone. Dupa acest model si-au creat si alte tari propriile programede protejare a unor zone cu un mediu natural cât mai bogat în resurse naturale, în rezervatii naturale si parcuri naturale.  Notiunea de ecoturism a fost definita cu ocazia Summitului National privind Ecoturismul, organizat de Consiliul de Experti pentru Mediul Inconjurator din Canada (CEEAC), în 1991. Prin organizarea acestui seminar s-au reunit reprezentanti ai guvernelor, universitatilor, grupurilor de protejare a naturii si operatorilor sectorului turistic, concluzionând ca ecoturismul este o experienta a calatoriei care pune în lumina natura, contribuind la conservarea ecosistemelor si respectând integrarea «comunitatilor gazde». Ecoturismul presupune desfasurarea activitatilor turistice si a celor economice într-un mediu agreabil, nepoluant, cu privelisti reconfortante si nealterate. Practicarea ecoturismului impune protejarea zonelor si a resurselor turistice ce sunt destinate admiratiei, studierii, refacerii fizice si psihice, receeri, nu distrugerii. Dar, activitatea ecoturistica presupune ca pe lânga plasarea sa în zona de dezvoltare durabila sa ajute si la dezvoltarea economiei generând strategii de dezvoltare ce sunt capabile sa sustina tara în trecerea ei prin tranzitie. Termenul de ecoturism este adesea dezbatut în ultimul timp, însa în vorbirea uzuala se foloseste termenul de turism natural. Ecoturismul este mai mult decât turismul în natura si include posibilitatea si sustinerea economica si ecologica precum si aspecte socio-culturale. Relatia turism-mediu este una irevocabil nedistructibila si drept urmare, practicarea ecoturismului poate asigura valorificarea si utilizarea adecvata a resurselor turistice. Astfel, dezvoltarea unei zone turistice se face concomitent cu pastrarea integritatii ecologice a acesteia. Prin exploatarea rationala a resurselor se pastreaza echilibrul între satisfactia oferita turistilor, posibilitatile de dezvoltare a zonelor turistice în paralel cu apararea si conservarea resurselor turistice (majoritatea acestor resurse sunt epuizabile în timp). Prima enuntare oficiala a relatiei dintre turism si mediu, prin ecoturism, s-a facut la Congresul OMT de pe insula Bali (Indonezia), din 28-31 aprilie 1994. Un an mai târziu, la Laaauzarotte din Insulele Canare (Spania), s-a desfasurat Conferinta Mondiala privind turismul durabil, fiind prima de acest fel. Datorita marelui interes manifestat s-a organizat Conferinta Internationala pe tema raportului dintre biodiversitate si turism, la Berlin, din 6-8 martie 1997. Aici s-a adoptat « Declaratia de la Berlin » care stabileste legaturi între turismul durabil si protectia mediulu prin câteva principii de actiune:
Exista astazi o multitudine de exemple prin care ecoturismul ajuta la finantarea zonelor protejate, daca include alternative economice care pot sustine si atrage populatia locala. Veniturile provenite din ecoturism revin populatiei locale în acelasi timp dându-le posibilitatea sa foloseasca din plin resursele naturale, ecoturismul poate schimba si atitudinea fata de conservarea speciilor-tinta si a habitatului lor.  Ecoturismul înseamna mai mult decât carti si albume despre natura, mai mult decât arta populara. El înseamna o lupta constanta pentru apararea peisajelor, cu sustinerea traditiei culturale a popoarelor. OMT propune ca aceasta sa nu reprezinte o simpla eticheta de marketing, ci o modalitate de dezvoltare durabila si practicare a turismului gestionat corect, obiectiv si ecologic. Deci, ecoturismul este o forma de turism bazat pe natura si cultura traditionala care presupune o cunoastere si interpretare a mediului natural si antropic ce se doreste sa fie gestionat într-un mod durabil si ecologic. « Ecoturismul este un turism practicat în spatii naturale salbatice si culturale traditionale putin modificate de om, si care trebuie sa constituie sanctuare de protectie a naturii si a formelor ancestrale de civilizatie pentru a sprijini dezvoltarea economica a comunitatilor locale ». De aici se trage concluzia ca ecoturismul se diferentiaza de celelalte forme de turism prin legatura sa directa si strânsa cu mediul cultural si natural.  Ecoturismul este o actiune de dezvoltare sub forma unui parteneriat activ între turisti, agenti de turism, comunitati locale, gestionari de spatii protejate, asociatii de mediu si colective de specialisti în domeniu. Impreuna urmaresc modul de dezvoltare si desfasurare a activitatii turistice, participând la informarea turistilor despre obiceiurile locale, prin programe de protectie a animalelor si locuitorilor. |