Turismul rural se dezvolta încet dar sigur, fiind în conceptia turismului durabil un pastrator de cadru natural, traditii, obiceiuri, cultura. Mediul în care se desfasoara este foarte bine definit, fiind conceput special pentru a înlatura mondenitatea.
Imbinarea între dezvoltarea durabila si amenajarile cu scopuri turistice iau din ce în ce mai multa amploare în dezvoltarea turismului, fiind aplicate si sub aspect ecologic.
Cel mai folosit ambient pentru îmbinarea acestora se face în zone si localitati rurale care sa sporeasca atractivitatea zonei din toate punctele de vedere.
Pentru ca turismul sa nu devina un risc pentru comunitate, un mediu natural, cultural nu trebuie sa primesca un numar prea mare de turisti, deoarece mediul poate sa fie distrus, chiar daca are un potential turistic pozitiv si s-a avut în vedere protejarea lui prin desfasurarea unui turism durabil. Insa în ultimul timp, în comunitatile rurale se foloseste des termenul de dezvoltare durabila, turismul orientându-se spre acest tip de dezvoltare ce se îngrijeste si de generatiile viitoare.
Efectele negative ale dezvoltarii turismului asupra mediului pot fi micsorate prin dezvoltarea rationala a potentialului turistic. Astfel, se poate evita afectarea echilibrelor ecologice ale Terei.
Turismul si în special cel rural stimuleaza preocuparile pentru pastrarea permanenta a naturii intacte, a valorilor si resurselor în conditiile desfasurarii unei vieti normale sau chiar favorabile.
Turismul rural reprezinta una din cele mai eficiente solutii de amortizare a cerintelor turismului cu exigentele protejarii mediului si dezvoltarii durabile. Turismul rural nu este total nou, dar cel care se afirma începând din anii ’70 este sensibil diferit sub aspectul delimitarii spatiului, al caracteristicilor si continutului vacantelor.
Motivat în general de dorinta de întoarcere în natura, la viata si obiceiurile traditionale turismul rural se defineste, în sens larg, prin petrecerea vacantei în spatiul rural. |